Lor le-am mulțumit de nenumărate ori până acum, însă am făcut pagina asta pentru a vă împărtăși și vouă, celor care poate aveți nevoie, câteva informații despre niște oameni. Oameni care m-au ajutat și susținut în diverse moduri pentru a-mi îndeplini obiectivele. Fără ajutorul lor, poate că n-aș fi reușit sau dacă aș fi făcut-o, mi-ar fi fost infinit mai greu.
Dar ei nu sunt singurii, mai sunt și alți „îngeri” care au apărut în drumul meu atunci când aveam mai mare nevoie de ei. Dar despre ei nu voi vorbi, pe ei nu îi voi numi. Ei m-au marcat însă și știu asta foarte bine.
Așa că pagina asta este „vie”, într-o continuă și constantă schimbare. Să începem.
Andrei Nana
În căutarile mele disperate după informații despre UltraBalaton (2015), am dat peste un raport de cursă care mi-a atras atenţia în mod special. Andrei Nana era autorul așa că l-am căutat puţin pe net. Am aflat că este român, stabilit în SUA.
Este un titan al ultraatletismului având la activ curse imposibile precum Ultra Milano-San Remo de 282,7 km sau Spartathlon de 245 km, ultima reprezentând Mecca ultraatletismului mondial, o cursă cu mult mai înfioratoare decât toate celelalte de gen. Totodată, Andrei este fondatorul International 100+ UltraRunning Foundation, fiind totodată antrenor în cadrul Nana Endurance Training. Dacă aveați impresia că Andrei se limitează la toate cele de mai sus atunci când vine vorba de ultraatletism, vă înșelați: el este fondatorul și organizatorul unuia dintre cele mai importante evenimente de gen de pe continentul america: Icarus Florida Ultrafest. Cu siguranță voi alerga și acolo cât de curând. 🙂
Aveam multe de învăţat aşa că am intrat în contact cu Andrei pe Facebook. Am discutat multe cu el încercând să aflu cât de multă informaţie puteam de la el. Cu ajutorul lui Andrei am pus cap la cap un plan de antrenament și tot Andrei m-a sfătuit şi cu privire la alimentarea cu electroliţi în cursă, imperios necesară pentru UltraBalaton. Andrei mi-a fost un fin şi uneori critic (dar într-un mod construciv) psiholog. Omul ăsta avea să joace un rol crucial pentru mine în perspectiva acestei curse. Citiți povestea UltraBalaton-ului aici ca să vedeţi de ce. 🙂
Andrei Roșu
În drumul meu către UltraBalaton (2015) am beneficiat şi de sprijinul unui “extraterestru” local, pe numele lui Andrei Roşu. Pe Andrei l-am cunoscut acum ceva timp şi uşor, uşor ne-am împrietenit. Nemaiavând nevoie de nicio prezentare, am să spun despre el doar că este o enciclopedie ce triatloneşte şi aleargă extrem. Şi el, la fel ca şi Andrei Nana, mi-a dat poveţe fără de care m-aş fi dat cu capul rău în acest concurs. Dincolo de sfaturile referitoare la antrenamentul fizic, Andrei m-a învăţat chimie: ce, cum, când se întâmplă procesele înăuntrul nostru, cum să evit anumite neplăceri plus multe alte sfaturi pe care nu aveam cum să le aflu decât de la el. La fel ca Andrei Nana, Andrei Roşu „m-a lucrat” intens la nivel subliminal setându-mi mind set-ul pentru această cursă. Pentru el întotdeauna am fost omul capabil să finalizeze această cursă…pur şi simplu avea încredere în mine mai multă decât aveam eu.
Blogger, speaker motivațional, antrenor, fondator al C.I.A. și multe alte chestii pentru că Andrei face multe și le face bine. 🙂
Emilian Croitoru
Emilian Croitoru. O singura întâlnire faţă în faţă, nenumărate discuţii pe Facebook, o prezenţă pe care nu mă întrebaţi de ce dar am simţit-o în permanenţă aproape. Este un alergător, mai mult un montagniard dacă vreţi, care se plictiseşte plimbându-se pe munţi aşa ca îi aleargă…în cadru competiţional…în curse dure, dure rău care se întind pe durata a câtorva zile… Un fin psiholog, un observator atent care ascultă mult şi vorbeşte puţin. Un om de afaceri de mare succes. Un prieten. El m-a ajutat foarte mult în pregătirea psihologică a acestei curse, fiind lângă mine exact atunci când aveam nevoie de el, fără a-i cere asta. Emilian a scris pe blogul său un articol despre participarea mea la UltraBalaton și despre cele care ne leagă. Printre toate astea, a scris și câteva povețe pentru mine, le-am imprimat pe mânecuțele de răcorire și le-am luat cu mine în cursă. Nu exagerez când spun că cel puțin 10% din cursă „am dus-o” datorită acelor mantre.
Vasile Oșean
Şi pentru că o cursă precum UltraBalaton-ul (2015) venea la pachet cu ceva avarii fizice garantate, era nevoie clar şi de un medic. Dl. Doctor Vasile Oşean, la dânsul am ajuns într-un final, după ce am trecut pe la medici care mi-au recomandat să mă las de sport. Dânsul m-a pus pe picioare de fiecare dată când am suferit vreo accidentare. Ce contează este CÂND m-a pus pe picioare. Adică a doua zi. 🙂 Dar asta nu e totul. Pentru că dincolo de tratamentele şi terapiile prescrise, Dl. Oşean m-a ajutat să accesez maximul de potenţial fizic şi nu numai, de care eram capabil, în perspectiva acestei curse. Nu intru în detalii.
Ant0ni Costea
Cine este Antoni? Să vedem. Păi este colegul meu de bancă din liceu. Prima bancă de pe rândul de la geam…și-acum îmi amintesc. 🙂 Am făcut împreună cam toate trăznăile posibile pentru acea perioadă. De la beții prin WC-ul liceului, la fumat în clasă, teze eșuate sau petreceri monstruoase. Pe toate le-am făcut împreună. Jockeru’, așa-i pusesem porecla. Acum am trecut la Antoni, nah, ne-am mai maturizat și noi. 🙂
A plecat din țară, a făcut voluntariat prin Africa, a ajuns în Norvegia, acum e în Londra. Este inginer de profesie dar lucrează ca chef în restaurante cu mult ștaif. Dar să nu credeți că asta îl ferește de observațiile lui taică-miu când mai vine pe la noi și încercăm să facem împreună grătarul. :)) Nu, cu micii nu le are, vă spun eu. 🙂
Un alergător „cu gene” în opinia mea. Prima lui cursă a fost maratonul de la Oslo care era și primul pentru mine. L-am alergat împreună. La fel și pe cel clasic, de la Atena, anul trecut (2014). Anul ăsta am schimbat puțin formatul. 🙂
Concret, băiatul ăsta este extraordinar. Să vă zic foarte pe scurt de ce. El a fost sprijinul meu la IronMan Barcelona. A cărat bagaje ca să mă menajeze pentru cursă, m-a și distrat cu umorul lui fin. Mi-a fost suport moral în cursă, dar și liant între mine și cei dragi de acasă. Ce să mai…numai iubită nu mi-a fost, că în rest… :))) Dacă vreți mai multe amănunte, găsiți în povestirea mea de la Barcelona, aici.
Andrei Doru Pata
Cu Doru am făcut echipă la Marathon 7500, ediţia din 2014. Era primul meu ultra. Mi-a devenit coechipier la acea competiţie, printr-un concurs „ciudat” de împrejurări, totul desfăşurându-se pe fast forward cam aşa: cu câteva zile înainte de cursă am rămas fără coechipier, am lansat un strigăt disperat de ajutor pe Facebook, în 5 minute s-a anunţat el. 🙂 Am alergat şi mers împreună în acea cursă în care condiţiile meteo au determinat organizatorii să o oprească, după ce parcursesem aproximativ 60 km.
Eu am fost literalmente dezmembrat de acea cursă, el putea mult mai mult. Cu toate astea, m-a suportat cu dârzenie şi nu numai atât, a şi avut grijă de mine dând dovadă de o atenţie aproape paternă. Ne-am apropiat instantaneu.
De atunci au urmat multe concursuri împreună. Dintre acestea, Ciucaş X3 este încercarea care mi-a relevat cu adevărat caracterul lui: omul ăsta a mers acolo cu mine şi m-a aşteptat la km 60 al cursei de unde a început să alerge lângă mine, în afara concursului. A făcut-o ca să mă ajute să trec de cea mai dură porţiune a cursei. A avut grija de mine tot timpul ăsta. A ştiut cum să facă asta şi mi-a tolerat ifosele de virgină. Aş face oricând la fel pentru el.
Vegan convins, alergător redutabil, montan şi nu numai. Un om care poate şi pentru care competiţia se încheie adesea cu un loc pe podium. Totul sau nimic, cam aşa îl văd eu pe el. 🙂
Mircea Eremia
L-am cunoscut întâmplător când încercam să fac ceva achiziţii sportive. Din acel moment, prin intermediul SportsShuttle, afacere pornită de la zero şi din pură pasiune, mi-a devenit furnizor principal de echipament sportiv.
De la geluri, la încălţări şi de la ulei la bicicletă şi neopren, omul ăsta mi le-a adus pe toate la preţuri fără concurenţă. În rarele cazuri în care ştia că nu-mi poate face o ofertă bună, el singur mă trimitea (?!?) la furnizorul având preţul mai bun.
Mi-a devenit prieten, am concurat împreună la proba de Half IM din cadrul X-Man Oradea unde m-a făcut zob la înot şi bicicletă. 🙂
Business man care investeşte în pasiunile sale, triatlonist, biker, mare iubitor de windsurfing şi alte asemenea nebunii, Mircică e tare fraţilor! 🙂
Vlad Tănase 