Înainte de a începe să citești aventura mea, aș vrea să-ți spun că m-am mutat cu cățel și purcel 🙂 aici: http://vladtanase.ro/.
Sper să-ți placă noul meu blog și să creăm astfel o trainică legătură.
P.S. Blogul de pe care citești aceste rânduri va fi șters în curând așa că te aștept în casă nouă! 🙂
Trebuia să facem şi-o noapte albă. Una care se anunța doar „răcoroasă” comparativ cu ce vom simţi la Cercul Polar, cu doar vreo -18 grade Celsius. O noapte de antrenament continuu în jurul lacului Herăstrău şi în care, sincer, mă aşteptam să fim doar Andrei şi cu mine. Şi nu doar că în cazul în care am fi fost doar noi doi, am fi epuizat subiecte de discuţie prețioase pe care le-am fi putut exploata în cursă :), dar nu aveam nici locaţia, nu aveam tabăra de bază.
Ne trebuia o locaţie aproape de Herăstrău, care să aibă atât o curte în care să ne instalăm corturile, cât şi o sala în care să avem căldură pentru a ne putea schimba dacă era cazul şi cel mai important, aveam nevoie de o locaţie care să fie DESCHISĂ toată noaptea doar pentru noi. Cam multe variabile, ştiu… Prietenii de la Clinica Eliade răspund foarte prompt şi afirmativ la mesajul nostru, punându-ne la dispoziţie nu doar locaţia dar şi o parte din „logistica” necesară unei nopţi albe: apă, ceaiuri şi niscaiva mâncare. Să pui locaţia la dispoziţia unor oameni nu tocmai normali (având în vedere acţiunea care urma să se întâmple) în condiţiile în care Clinica Eliade este închisă peste weekend, mi se pare un gest de încredere.
Ce să mai… Joi Andrei lansează un mini-concurs în care câştigătorul are oportunitatea să alerge în frig, toată noaptea şi eventual, dacă-l prinde oboseala, să doarmă în cort, afară. Drăguţe premii, nu? 🙂 Sincer, nu mă aşteptam să se înhame cineva la aşa provocare ca dovadă că o prietenă de pe Facebook a şi câştigat concursul dar a spus că cel mai bine stă acasă. :)) În plus, puneam la bătaie ceva mâncare de expediţie, isotonice şi voiam să luăm cu noi absolut tot echipamentul pentru a-l prezenta celor care ar dori să vină şi să afle câte ceva despre ce presupune o competiţie precum 6633.
Spre suprinderea mea, încă 5 persoane şi-au anunţat intenţia de a ni se alătura şi culmea! chiar au venit! 🙂
Ajungem la Clinica Eliade, facem cunoştinţă şi ne instalăm repede tabăra. Plecăm spre Herăstrău cu toţii. Scopul acestui antrenament este să testăm echipamentul, să vedem cum este cu greutate mare în spate, cum e cu beţe şi cel mai important, cum să ne îmbrăcăm la temperaturi scăzute.
Antrenamentul a început undeva în jurul orei 22:00 şi s-a încheiat dimineaţa pe la ora 09:00. Au ieşit cam 40 km în care am alergat uşor şi am mers foarte mult. După fiecare două ture de Herăstrău reveneam la Clinica Eliade unde ne schimbam hainele, mâncam ceva sau mai testam câte o piesă de echipament: ochelari, măşti, geci, şosete. La un moment dat, un coechipier, Andrei, s-a băgat la somn o oră în cort. Am continuat, am povestit, am râs astfel încât timpul a trecut numaidecât. Cu toată sinceritatea vă spun că oamenii care eu venit vineri, sunt spartani, sunt oameni cu poveşti de viaţă după care poţi scrie o carte. Toţi am rămas până târziu, însă uşor, uşor gaşca s-a spart, se făcuse deja sâmbătă. 🙂 Relu însă a stat până la final şi deşi pe ultima tură rămăsese puţin în urmă, îl vedeam cum trage de el. Bravo, Relule! 🙂
Deşi timpul a fost destul de scurt, am apucat să ne facem o idee despre cum funcţionează piesele de echipament, cât de cald ţine o bluză, o geacă. Nu prea le avem noi cu pusul cortului, dar asta se remediază. :))
Am mai aflat că pastele bologneze cu soia ale lui Andrei sunt mai bune decât pastele mele cu somon (ambele deshidratate). 🙂
Am discutat strategii de cursă şi cum am putea să o abordăm astfel încât să ne facem viaţa mai uşoară la Cercul Polar, dacă se poate spune aşa.
Antrenamentul acesta s-a încheiat însă cu o concluzie unanimă, o concluzie la care eu ajunsesem deja dar credeam că mă înşel: mersul este greu, este solicitant pentru organism. Absolut toţi cei prezenţi au spus asta la final când constatau cu stupoare că îi dor părţi ale corpului care după alergare nu-i deranjează. Şi eu care credeam că sunt singurul care se accidentează mergând. 🙂
Ce urmează? Alte antrenamente în care vom încerca să vă aducem şi să povestim împreună. Despre ce înseamnă 6633, despre ce înseamnă recuperare, echipament, despre Pădurea Copiilor.
Mulţumim pentru prezenţă, băieţi! 🙂
Pingback: Obiective, Frustrare sau Bucurie? - Relu Paraschiv
Pingback: Cum am alergat primul meu maraton? - Relu Paraschiv
Pingback: 6633 Ultra – Prima parte – Vlad Tănase